Indecentul om politic Gheorghe Flutur îşi argumentează în felul următor ataşamentul faţă de ciolanul executiv: „Demersul meu politic este un demers în interiorul PNL (?!). E un demers în care eu am crezut şi cred. De-aia mi-am asumat răspunderea şi mi-am dat demisia din funcţiile de conducere. Pe partea executivă eu însă socotesc că e o mare greşeală să amestecăm lucrurile pentru că au făcut această greşeală cei din PSD, să amestece lucrurile”. După cum se vede, dl Flutur este un sofist nu prea subtil care se încurcă cu iţele propriei demonstraţii. S-o luăm cu ultima chestiune - amestecatul lucrurilor. Păi, dacă era adeptul convins al acestei teorii, trebuia să-şi dea demisia din funcţia de vicepreşedinte PNL încă de la preluarea mandatului de ministru. Ca să nu încurce lucrurile, cum a făcut-o cu vârf şi îndesat. Când îl căutai la minister, era la partid. Când îl căutai la partid, era la minister. A încurcat aviara cu lupta neobosită împotriva PSD-ului, SAPARD-ul cu „greaua moştenire”, Uniunea Europeană şi steguleţele ei roşii, cu inundaţiile.

Nu i-a trecut prin cap să-şi dea demisia dintr-o funcţie sau din alta decât atunci când i s-a părut că balanţa începe să se încline într-o parte: şi anume înspre preşedinţia de care s-a simţit întotdeauna mai legat decât de partidul din care făcea parte. Demersul său politic - botezat cinic şi comic ca unul pentru „unitate” - are darul să îngroape, poate definitiv, partidul liberal, faţă de care se bate cu pumnul în piept din motive de ataşament de nezdruncinat. Deci: dacă Tăriceanu e şi preşedinte de partid şi şef de guvern, încurcă lucrurile. De acord! De ce, însă, abia acum această revelaţie?

Doi: rămânerea în fruntea ministerului. Ei bine, dl Flutur amestecă aici lucrurile mai mult ca oriunde. Funcţia de ministru este, prin excelenţă una politică. De aceea, nici nu i s-au cerut pădurarului Flutur cunoştinţe ap