Icoanele şi simbolurile religioase nu mai au ce căuta în sălile de clasă decât în timpul orelor de religie, este părerea funcţionarilor de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care au şi făcut o recomandare în acest sens către Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEdC). Deoarece problema e mult prea delicată, reprezentanţii Ministerului au hotărât ieri să „paseze” problema spre dezbatere comisiilor de învăţământ din Parlamentul României. Cert e că până când se va lua o decizie icoanele vor rămâne în şcoli.

Întreaga poveste a pornit de la petiţia formulată de Emil Moise, profesor de filosofie într-un liceu din Buzău. Acesta a cerut retragerea simbolurilor religioase de pe pereţii publici ai cancelariilor, holurilor şi sălilor de clasă din liceul în care predă, dar şi din toate instituţiile de învăţământ public din România. Profesorul din Buzău şi-a motivat petiţia prin faptul că afişarea simbolurilor religioase pe pereţii unităţilor publice de învăţământ constituie o discriminare împotriva persoanelor atee, agnostice, indiferente sau de altă confesiune decât aceea căreia îi aparţin simbolurile religioase. CNCD i-a dat dreptate „sugerând” Ministerului Educaţiei să elaboreze o normă internă potrivit căreia simbolurile religioase să fie afişate doar în cursul orelor de religie sau în spaţiile destinate exclusiv învăţământului religios. Aşa se face că în loc să şteargă tabla elevul de serviciu ar putea avea îndatorirea ca înaintea fiecărei ore de religie să agaţe icoana-material didactic în cui, asemenea hărţii de geografie.

„Într-o societate democratică,

majoritatea

respectă drepturile minorităţii”

Povestea a aprins spiritele atât în rândul reprezentanţilor clerului, cât şi în rândul cadrelor didactice. „Scara valorică s-a răsturnat şi sunt surprins că suntem mai oripilaţi de nişte imagini discrete, aşa cum