Abordand pe spatii ample despre moartea Zoiei Ceausescu, presa n-a facut altceva decat sa dea curs emotiei colective. O emotie care exprima - contrar baiguielii iscalite de Ioana Lupea - tocmai europenismul romanilor de azi. M-am intrebat deseori de ce se tunde ca o bucatareasa de colhoz duduia Ioana Lupea de la Oficiosul Palatului Cotroceni. Proza de doi bani din Evenimentul zilei de ieri mi-a dat raspunsul: Scrie ca o bucatareasa. Pentru ca o bucatareasa nu are nuante in raport cu produsul mainilor sale grasute: ciorba. A avea nuante inseamna a te abate de la reteta. Isi poate ingadui o bucatareasa asa ceva? Intr-unul din numerele anterioare, Ioana Lupea l-a atacat pe Cristian Tudor Popescu pentru gestul acestuia de a demisiona de la conducerea Clubului Roman de Presa.
Dincolo de faptul ca terfelirea celor care au facut ceva pentru presa romana e o reteta la ziarul limbricilor care n-au facut altceva pana acum decat sa indeplineasca pe taram romanesc interesele obscure ale Trustului Ringier, acuzatiile aduse Clubului Roman de Presa din vremea sefiei lui Cristian Tudor Popescu stau sub semnul strictei respectari a unei alte retete: toate ziarele traiesc din publicitatea pe sub mana, numai Oficiosul se hraneste exclusiv din talentul cuplului hazliu Cartianu - Ionescu.
Nu sunt membru al Clubului Roman de Presa. Asta nu ma impiedica sa reamintesc duduii cu zulufi ca institutia a fost, sub conducerea lui Cristian Tudor Popescu, o veritabila reduta a rezistentei la presiunile politice asupra presei independente in toate regimurile care s-au succedat, ca oile, in Romania postdecembrista.
Dupa ce a dat gata tot restul presei, demascand-o ca e sluga carnatarilor romani (cu Evenimentul zilei fiind altceva, el e sluga unui carnatar elvetian!), numita Ioana Lupea gaseste prilejul unei noi puneri a mainilor in sold, pentru a dracui tateste aceeasi presa,
