Astazi este Thanksgiving Day (Ziua Recunostintei) in Statele Unite. Cei mai multi dintre noi cred ca e o traditie care isi are originile in prima toamna petrecuta pe tarmurile "noului" continent de catre pelerinii din Massachusetts. Legenda spune ca pelerinii au avut mult de suferit in timpul primei lor ierni aici, pierzind majoritatea membrilor grupului din cauza bolilor, a frigului si a foametei. Anul urmator au plantat cereale cu ajutorul localnicilor (indienii americani), pentru ca toamna sa se bucure de o recolta imbelsugata pe care au sarbatorit-o cu noii lor prieteni aborigeni. Asa s-a nascut Ziua Recunostintei, o zi in care ii celebram pe primii americani si dam multumire pentru toate cu care sintem binecuvintati.

Adevarul e ca Ziua Recunostintei este o sarbatoare inventata, al carei statut ca sarbatoare nationala a fost pecetluit de presedintele Lincoln in 1863. Sigur ca pelerinii chiar au avut o sarbatoare a recoltei, iar celebrarea contemporana evoca mincarurile pe care le-ar fi mincat ei. Cele mai multe dintre aceste mincaruri nu sint (sau nu erau) mincate in restul anului: curcan, umplutura, sos de merisor, cartofi dulci, placinta de dovleac. Oamenii anticipeaza praznicul si munca intensa pe care o necesita cu sentimente care se apropie de pasiune. Curatatul castanelor pentru umplutura curcanului dureaza ore lungi, urmate de altele pentru facutul curcanului la cuptor, totul fiind bogat si decadent. Parte din traditie este mincatul pina iti plezneste cureaua si privitul meciului de fotbal la televizor dupa cina. Si parca nu e Ziua Recunostintei daca nu esti plin pina la refuz cind te ridici de la masa.

Ziua Recunostintei e o sarbatoare minunata, in care ne amintim de radacinile noastre ca popor, ne bucuram de mincaruri care se gasesc numai in Lumea Noua si ne amintim de visul care i-a adus pe atitia in aceasta tara la inceputurile ei