Regina filmului mut a fost romanca:. Aurora Fulgida, cea scaparatoare ca fulgerul.
Povestile supravietuiesc personajelor. Povestile, mai ales atunci cand sunt adevarate, au viata lor, destinul lor si drumul lor misterios catre noi. Ca si cum Cineva ar avea grija ca povestile sa nu moara, sa nu se piarda, sa nu dispara.
O voce in noapte
Intr-o noapte, intorcandu-ma cu masina spre Bucuresti, am nimerit din intamplare pe Radio Romania Cultural, unde o voce de barbat invaluitoare si profunda facea portretul unei femei. "Era de o frumusete rapitoare", spunea vocea, "ochii ei erau intunecati, adanci, misteriosi, era in ei o tacere, o asteptare, o promisiune, ceva tulburator, care-i facea pe barbati sa incremeneasca in prezenta ei. Avea o neliniste tacuta, care exploda, uneori, in accese de o energie formidabila, avea o prezenta extraordinara si, in acelasi timp, parea dusa pe alta lume. Avea pielea alba si parul de un negru adanc, dar ochii, mai ales ochii o faceau sa fie ceea ce era. Parea ca este o fiinta cladita in jurul ochilor." Fermecat, am pornit reportofonul, de care nu ma despart niciodata. "Si acum", spunea vocea, "imaginati-va Bucurestii anilor 1900, Calea Victoriei, trasurile, teatrele, lampioanele, lumea aceea frumoasa a inceputului de secol 20. Aurora, caci asa se numea, avea cam 17 ani atunci cand a fugit de-acasa cu un teatru ambulant. Voia sa devina dansatoare si actrita, voia sa cucereasca lumea si gloria. Asa a inceput povestea extraordinara a Aurorei Fulgida, cea care avea sa devina cea mai stralucitoare diva a filmului mut sud-american, despre care astazi nu se mai stie aproape nimic."
Cred ca povestea a durat aproape o ora. Am asteptat, curios, sa aflu cine era. Cum de nu recunoscusem vocea aceea, inconfundabila prin melancolia ei? Era Corneliu Medvedov, regizor si critic de film, un om pe care il cunosteam. De
