Nicolae Manolescu a fost, inainte de toate, un critic de directie, cel mai mare, alaturi de Eugen Lovinescu, in secolul XX. Axa Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, Nicolae Manolescu a fost degetul de lumina care a impus in literatura romana autonomia esteticului, rationalismului si suprematia valorii. Nicolae Manolescu implineste astazi 67 de ani. Nu e o virsta rotunda, ca sa fie marcata de Academia Romana, iar in calitate de presedinte al Uniunii Scriitorilor si director al "Romaniei literare" nu se putea sarbatori prin cele doua institutii. Nici nu cred ca Nicolae Manolescu a trait vreodata cu bucuria intilnirilor festive. Nici o mare personalitate nu poate opri comunitatea si institutiile publice de la un gest de recunostinta, insa am constatat ca la 40, 50, 60, 70, 80 de ani se aduc omagii celor care nu se bucura zi de zi de pretuirea constanta a breslei. Or, Nicolae Manolescu se numara intre cei putini alesi ai culturii romane pentru care propria opera si prezenta publica reprezinta, de peste 40 de ani, o sarbatoare a spiritului. Daca mi s-ar cere sa numesc trei mari personalitati in viata ale culturii romane, Nicolae Manolescu nu ar putea lipsi din optiunile mele, fie ele si subiective.

Sa ma explic. Mai inainte de a ajunge la opera, ma opresc la un om. Nicolae Manolescu face parte din elitele inteligentei romanesti inca de la 23 de ani. A fost virful de lance al rezistentei prin cultura la sistemul totalitar. In calitate de cadru didactic la Universitatea din Bucuresti, a intretinut in rindul studentilor sai acea stare de insurgenta difuza bazata pe interzisele valori democratice, acea nevoie de libertate interioara care sfideaza cenzura. Mai multe generatii de studenti s-au format nu in umbra acestui maestru, ci, daca se poate spune asa, in lumina lui. "Cenaclul de luni" condus de Nicolae Manolescu a continuat sa dezvolte aceeasi stare de spirit si scriitor