Chiar inaintea alegerilor locale din 2004, Timisul s-a imbogatit cu 12 comune si trei orase noi, ridicate peste noapte in rang. Nu a mai contat ca unele nou-numite comune nu aveau nici apa curenta si canalizare, ca nu aveau sedii pentru primarie si politie, iar noile orase aveau o mana de oameni si un “look” de sat, cu vaca priponita de pom pe strada principala. A contat faptul ca, prin aceste actiuni, partidul la putere isi putea contabiliza cativa primari in plus (oficial s-a avansat ideea modernizarii). Actiunea a fost un esec in toata regula.
Guvernul a aprobat recent un proiect de lege care sa inaspreasca conditiile de infiintare a comunelor si oraselor. Conditii restrictive Potrivit noului proiect legislativ pentru modificarea si completarea Legii 351/2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national, localitatile care vor sa fie ridicate in rang trebuie sa indeplineasca niste conditii care sa le confere titlul visat si care sa-i ajute sa-si pastreze si sa fie multumite de noul statut.
Astfel, localitatile care doresc sa obtina statutul de oras trebuie sa aiba o populatie de minimum 10.000 de locuitori, in timp ce pentru a primi titlul de municipiu sunt necesari cel putin 40.000 de locuitori. Cat priveste infiintarea de noi comune, actul normativ prevede obligativitatea unui numar minim de 1.500 de locuitori. Alt criteriu introdus priveste existenta unui procent minim de locuinte dotate cu instalatii de incalzire centrala (45% in cazul municipiilor si 35% in cazul oraselor). Satele pot deveni comune doar daca localitatile care vor intra in componenta lor sunt situate la distante mai mari de cinci kilometri fata de actualul sat-resedinta si celelalte sate, daca exista sedii pentru scoala, primarie, politie, dispensar, farmacie si alte institutii publice. In 2004, cand au fost ridicate in rang pe banda rulanta satele si comunele pat