companiei în vederea listării sunt de-a dreptul descurajante. La Flamingo, spre exemplu, costurile legate de derularea ofertei publice iniţiale s-au ridicat la peste 800.000 euro, adică circa 7% companiei în vederea listării sunt de-a dreptul descurajante. La Flamingo, spre exemplu, costurile legate de derularea ofertei publice iniţiale s-au ridicat la peste 800.000 euro, adică circa 7% din suma atrasă. Mai bine de jumătate din cheltuieli au fost efectuate pentru derularea campaniei de marketing şi publicitate. Dar trebuie ţinut cont şi de faptul că Flamingo era deja foarte cunoscută la nivel naţional. În cazul unor firme mai mici sau care nu sunt populare în rândul publicului, pentru asigurarea succesului ofertei, costurile cu promovarea pot fi şi mai mari.
Iar în cazul companiilor mari, finanţarea prin bursă nu a fost luată în calcul din cauza numărului redus al investitorilor puternici, care să poată investi sume consistente. Societăţile de asigurări investesc sume modeste la bursă, fondurile mutuale au dimensiuni prea mici pentru a asigura succesul unei oferte de mari dimensiuni, iar fondurile de pensii încă lipsesc.
Însă chiar dacă întreprinzătorii români privesc cu reticenţă listarea, totuşi, unii dintre ei încep să se gândească la atragerea de resurse pentru finanţare prin intermediul pieţei de capital.
Omul de afaceri Florin Andronescu, fondatorul lanţului de magazine Flanco şi al companiei de consumer finance Credisson, consideră că principala cauză pentru care firmele private nu vin să se listeze la Bursa de Valori ţine de mentalitatea întreprinzătorilor autohtoni. Astfel, intrarea în piaţa de capital presupune o transparenţă totală a firmei. "Situaţie cu care multe companii româneşti nu sunt obişnuite", adaugă Florin Andronescu.
În plus, Gabriel Mardarasevici, CEO pentru România la Ness Technologies consideră că un alt motiv pentru