Sorin Ionita: "Bugetul national in democratie seamana nitel cu tubul digestiv al unui sugar: un apetit vesel si nepotolit la un capat, plus o totala lipsa de control la celalalt."

Parca niciodata n-a fost acest lucru mai evident ca in Romania lui 2006, cu cele patru rectificari bugetare in douasprezece luni, schimbarea radicala a tintei de deficit, de la 0,9% din PIB la 2,5% intr-un semestru, plus ambitia stupefianta manifestata de guvern de a rasturna situatia cheltuielilor publice cu 4,5% din PIB in ultima luna si jumatate a anului, de la un surplus de 2% pe primele zece luni la tinta anuala pastrata cu incapatanare de minus 2,5%.

Iata o tentativa demna de Guinness Book, pentru care ar merita sa le tinem pumnii, daca n-ar fi vorba la mijloc de banii nostri.

Intrebarea pe care si-o pune, in asemenea situatii, orice om normal la cap este: mai, baieti, e clar ca aveti mai multe fonduri decat poate administratia romana sa cheltuie momentan, de ce va chinuiti atata sa-i matrasiti in loc sa ii dati inapoi surplusul contribuabilului?

De unde ideea asta ca a nu consuma tot, pana la ultimul leu, e o forma de esec politic, asa ca banii trebuie aruncati repede pe fereastra in ultimul moment, sa nu ne prinda Revelionul pe plus?

Chinuiala mare, asta cu cheltuirea banilor. Asta-vara, cand s-a marit deficitul, ni s-a explicat ca e nevoie de fonduri pentru investitii, deci totul va merge in proiectele de care avem atata nevoie.

Dupa cum banuiau cei care mai stiu cate ceva despre regulile de management public, sarcina s-a dovedit peste puterile administratiei centrale si locale: pregatirea, lansarea si contractarea proiectelor de lucrari publice e treaba anevoioasa, care cere timp si expertiza, neputandu-se rezolva pe coltul mesei si prin derogari negociate la telefon, cum e obiceiul pe la noi.

Asa ca