O "vizita trufasa" l-a tinut gazda pe Adrian Paunescu un an intreg. Un 2004 plin de poezii - de jocuri ale inspiratiei spontane - adunate-n manunchiuri botezate.Poezia a invins batranetea
O "vizita trufasa" l-a tinut gazda pe Adrian Paunescu un an intreg. Un 2004 plin de poezii - de jocuri ale inspiratiei spontane - adunate-n manunchiuri botezate.
Poate "De mama si de foaie verde" sau "Un om pe niste scari" ori "Copaci fara padure"... Nici poetul nu stie de ce poezia a ales anul 2004. Nu stie nici de ce poezia l-a ales pe el. Banuieste doar ca inspiratia s-a oprit la el in poarta pentru ca s-a convins, dupa atat timp, ca Paunescu stie s-o primeasca, s-o hraneasca, s-o transforme si s-o dea mai departe. Stie ca Adrian Paunescu si-a construit de-a lungul vremii un mecanism de intoarcere a propriilor daruri catre altii. Un fel de bumerang al inspiratiei, ce duce si aduce farame de poezie, bucatele de arta, picaturi de suflet.
ACCIDENTAL. Stie in schimb cum s-a intamplat totul. Resimte si acum starea de gratie care l-a-nvaluit si-si aduce aminte exact ce ganduri ii bantuiau mintea si ce sentimente-i sfredeleau spiritul. Totul a-nceput deci cand, in 2004, pe nepusa masa, sufletul a incetat sa mai fie usor, iar povara anilor s-a asezat pe umerii poetului, fara menajamente. "Am simtit ca a-nceput coborarea vertiginoasa de catarge." Si-atunci s-au itit de prin unghere ascunse toate remuscarile, toate neputintele. Anul 2004 a fost sacul in care s-au adunat toate extenuarile, dez- amagirile, neimplinirile sau implinirile vijelioase, care nasc bucuria frenetica si care secatuiesc, intr-o clipa, energia, in vreme ce, "Ca-ntotdeauna... amintirile pozitive s-au topit repede".
STAREA DE GRATIE. Si-atunci obosesti: "Oboseala naturala care ucide toate otravurile" - starea ideala cand poetul Adrian Paunescu, involuntar, deschide larg usa inspiratiei: "La o