Florin Briaur Da, recunosc! Sunt vinovat pentru ca l-am considerat pe Ionut Popa un erou (asa cum scriam in editia din data de 20 mai 2005). Pentru ca am cerut statuie pentru "Profesorul" din Copou, pentru ca m-am certat cu colegii de breasla, cu colegii de la ziar, cu sefii, cu prietenii si cu destui alti oameni din lumea fotbalului si nu numai, care ma acuzau de "pupincurism" la Popa. Acum, eu, acea cantitate neglijabila, m-am intrebat cum ar fi mai bine sa-i raspund ilustrului antrenor, magicianului Ionut Popa, dupa ce mi-a reprosat ca am indraznit sa iau masa in oras cu presedintele Otelului Galati, fostul sef al Politehnicii, Marius Stan. Pai, daca aveam ceva de ascuns ma intalneam intr-un loc secret, Profesore, nu intr-un loc public si ultracentral. "Coboara-te la nivelul lui suburban si ataca-l. Zi-i de Petrosani, zi-i de Pitesti anul trecut, zi-i de Cooperativa pe care voia sa o puna in practica inainte de startul sezonului, cu egal in primul meci, iar in retur ia punctele cine are nevoie s.a.m.d", mi-am zis in prima faza. Era foarte simplu sa fac asta. Echipa e pe locul 12 si nu mai joaca nimic.
De 6 meciuri am obtinut cu chiu si vai doar 2 puncte, primarul e suparat pe antrenor si pe jucatorii adusi de antrenor, oamenii au inceput sa maraie impotriva jocului mediocru prestat de o echipa care se indreapta cu pasi rapizi spre esalonul secund. Dar asa as lovi prin ricoseu in jucatori, in conducerea clubului si in niste oameni care nu au nici o vina ca Ionut Popa, cel poreclit "Profesorul", a uitat regulile elementare de bun-simt si si-a pierdut controlul. As tari intr-un razboi intreg clubul si, desi sunt "cantitate neglijabila" as destabiliza poate atmosfera la club, inaintea unor meciuri foarte importante, poate chiar vitale pentru mentinerea in Liga I. Si nu acesta este scopul meu. Pentru ca spre deosebire de domnul Popa, eu imi asum mes
