O revista (a ajuns la numarul 7) de pastrat, pe raft si la indemina, in biblioteca. Iata, in sfirsit, o revista literara vie, superb ilustrata, cu texte variate, scrise fara pretiozitati si fara complicatii inutile, o revista ce urmareste actualitatea editoriala la zi si ne incinta ochiul cu paginile publicitare (despre carti), precum si cu fotografii realizate de profesionisti adevarati. Dilemateca, revista lunara scoasa de redactia Dilemei vechi, este prima publicatie romaneasca de nivelul suratelor sale europene, de genul Lire sau Magazine littéraire.
Sa amintesc, in citeva cuvinte, ce contin numerele din octombrie (daca il mai gasiti, ceea ce e putin probabil) si din noiembrie-decembrie, acesta din urma aparut acum citeva zile. Asadar: stiri culturale, note percutante, informatii utile, scurte comentarii unde umorul e binevenit. Apoi: pagini consacrate tirgului de la Frankfurt, francofoniei (printre altele, interviu cu Andrei Makine) ori benzilor desenate, reportaje ce ne poarta de la Venetia la Paris si de aici la Buenos Aires, anchete printre scriitori pe subiecte neasteptate si neconventionale, interviuri (cu Nicolae Manolescu, Serban Foarta, Wolf Lepenies), rubrici permanente - printre semnatari: Ion Vianu, Matei Calinescu, Sanda Nitescu (cronica gastronomica), Ioana Bot (cronica - acida - a cartilor proaste), Stefan Agopian; fragmente de proza (Cecilia Stefanescu, Dan Lungu), un text admirabil de Andrei Plesu (rostit la Frankfurt, in octombrie anul acesta) etc., etc. Voi reproduce un scurt pasaj din interviul cu Andrei Makine: "Un roman, un rus, un african, care scriu in franceza, sint adesea mult mai severi cu ei insisi, mai autocritici fata de propria opera. Ei vor face de o mie de ori mai mult efort decit un parizian blazat. Si vor produce o literatura mai buna, in sensul clasic. Eu cred ca marginea consolideaza centrul".
O revista (a ajuns la
