Intamplator sau nu, contractele de privatizare in energie au fost publicate simultan cu primele arestari in scandalul "spionilor si tradatorilor" din domeniul privatizarilor strategice.

Contractele de privatizare a Petrom, a patru din filialele Electrica si a celor doua societati de distributie a gazelor au fost publicate ieri.

SLABICIUNE. Fie si doar la prima lectura, cel putin doua contracte arata ca pozitia de negociere a partii romane a fost suficient de slabita incat sa fie acceptate prevederi excesive.

Pentru ca privatizarile sa fie finalizate, nu doar ca o multime de acte normative trebuia modificate pentru a multumi cumparatorii, dar anumite acte nu puteau fi trimise spre aprobare Guvernului si Parlamentului decat in forma convenita cu acestia.

Asa se face ca OMV trebuie sa fie de acord chiar si cu forma actului de ratificare a contractului sau cu continutul cererii adresata de Petrom Consiliului Concurentei.

De asemenea, articolul 6.1.5 (plus un "bis") din contractul prin care ENEL cumpara filiala Electrica Banat prevede pe doua pagini modificari legislative fara de care tranzactia nu s-ar fi perfectat. Acestea "vor prevala asupra oricaror legi sau reglementari" referitoare la probleme generale, dar si la detalii cum sunt metodologia de calcul a preturilor la electricitate sau proprietatea bunurilor aferente iluminatului public.

Se confirma astfel faptul ca autoritatile romane erau presate in anii 2003 si 2004 sa satisfaca in graba, prin privatizari, cerinta de seriozitate reclamata neoficial de Uniunea Europeana.

Asa se intampla cand ai doar un singur pretendent real, ca in cazul Petrom, data la OMV, si in cel al filialelor Banat si Dobrogea ale Electrica, vandute la pachet catre ENEL.

CINCI ANI. Rezultate ale pozitiei slabe de negociere a partii romane sunt si cunoscuta inghetare pana in 2014 a obligatiilor f