Fotografia era in perioada comunista un omagiu adus celor de la conducere. Statutul de fotograf, in comunism, era deasupra celui de arhitect, pictor sau artist plastic. Un regim comunist insemna sa aduci laude conducatorului si sa ignori o eventuala opozitie. Propaganda
Fotografia era in perioada comunista un omagiu adus celor de la conducere. Statutul de fotograf, in comunism, era deasupra celui de arhitect, pictor sau artist plastic. Un regim comunist insemna sa aduci laude conducatorului si sa ignori o eventuala opozitie. In acel trecut, atat ziarele, cat si televiziunea erau monopol de stat. Romanii s-au saturat sa le tot fie frica. Timp de 50 de ani au tacut, le-a fost frica sa nu vorbeasca prea mult, sa nu vorbeasca in somn, de ei insisi. Unii au descoperit ca daca nu le este frica, sunt liberi. Fotografii din acea perioada au reusit asta. Izbutirile lor particulare erau aratate pe sub mana celor interesati, dar cu o oarecare sfiala. Cojocaru la "Viata Studenteasca", Ghera la "Flacara", dar si cei de la "Scanteia" si "Cinema". Sigur, o data pe an apareau almanahurile "Scanteia" si "Cinema", "Romania literara", "Teatrul", sau cele axate pe sport, unde cititorii puteau simti emotia unei performante peste normalul putintelor omenesti. "Revista Cinema" chiar avea un studio de fotografie cu totul iesit din comun, cu ultimele noutati in materie.
Ingrediente si arome. Tudor Octavian, jurnalist recunoscut si scriitor, isi aminteste de vremurile cand era secretar general de redactie: "Prin natura preocuparilor mele am fost destul de apropiat de colegii mei fotografi. Mai degraba apropiat in muncile lor secrete. Toti tindeau sa fie autori. Faceau saracii munca de redactie, despre fruntasi in productie, prindeau imagini sanatoase din campul muncii, insa lucrau cu discretie si fotografie artistica. Singurul artist care a avut constiinta de artist si care
