Exista un loc in Bucuresti in care un maestru fotograf iti poate face un portret, respectand ceremonialul din Bucurestiul interbelic. Micul Paris respira chiar pe Strada Paris, in spatele Guvernului, intr-un fotocabinet.
Exista un loc in Bucuresti in care un maestru fotograf iti poate face un portret, respectand ceremonialul din Bucurestiul interbelic. Micul Paris respira chiar pe Strada Paris, in spatele Guvernului, intr-un fotocabinet. Are oglinzi mari, saluri colorate, umbrele crosetate, parfum de promenada de la inceputul secolului trecut. Si mai ales are un "maitre photograph". Dupa cateva minute in cabinet iti vine sa vorbesti frantuzeste, sa-ti potrivesti in oglinda o palarie invizibila sau sa-ti cobori voaleta pe ochi.
In Bucurestiul interbelic, vizita la fotograf era un ceremonial. Doamnele isi puneau cele mai elegante toalete, parul copiilor se potolea sub briantina, mustatile domnilor se rasuceau in varfuri ascutite⦠Asa pregatiti, treceau pragul maestrului fotograf, care-i pregatea pentru toti ochii care urmau sa-i priveasca a doua zi sau peste un secol, in albumul de familie. Eugen Ciocan, "maitre photograph", a reconstruit fotocabinetul Micului Paris intr-o casa dintr-un Bucuresti modern, care se lauda cu mii de claxoane, betoane si sticla si a indraznit, intr-o capitala atat de grabita, sa arunce provocarea "vizitei la fotograf".
PORTRETUL."Aveti un portret acasa?", ma intreaba "maitre photograph". M-am uitat zapacita la portretele din cabinet, din care priveau doamne cu aer de "Micul Paris". Am ceva pe acasa, imbracata in soim al patriei, incruntata din cauza coronitei cu pompoane enorme pe care mi-o trantise fotograful pe cap in locul celei pe care o purtam de obicei⦠Dar ce legatura poate sa aiba potretul acela cu misterioasele doamne de pe peretii cabinetului?
"Eu nu fac fotografii la minut. Mai intai stam de vorba l
