Când ne spunea dna Elena Udrea că, din punct de vedere material nu este la remorca soţului, iscusitul domn Cocoş, şi că are propriile sale venituri din practicarea avocaturii, nu prea ne-a venit să credem. Am zis că e aşa, o figură de stil, un orgoliu de cucoană care vrea să demonstreze că are şi altceva decât farmec personal - deloc de neglijat şi acesta. Iată însă că primim, ca o măciucă în moalele capului, informaţia privitoare la faptul că doar de la Secretariatul General al Guvernului Năstase, în 2003, doamna Udrea a încasat nu mai puţin de 2,3 miliarde lei. Şi, cu siguranţă, SGG n-a fost singurul său client. Dar să vedem ce-a făcut dna Udrea pentru Guvernul Năstase, care zice acuma dânsa că era al României? Secretarul general al Guvernului (tot Năstase), dl Eugen Bejinariu a angajat-o pe d-na Udrea să apere interesele instituţiei în câteva procese în care aceasta era angrenată. Dl Bejinariu a considerat-o pe dna Udrea net superioară, ca performanţe, celor câţiva jurişti angajaţi cu leafă bună la Guvern. Că d-na n-a făcut mare scofală în procesele respective nu e vina dânsei. Nicăieri şi niciodată un avocat nu poate da garanţii clientului că îl va scăpa de belele fără niciun dubiu.
Rolul avocatului este să încerce. Reuşita ţine de judecători.
Asta e partea văzută a lucrurilor. Partea nevăzută ţine de strânsa prietenie şi colaborare dintre pesedistul Bejinariu şi perechea de oameni de afaceri Udrea-Cocoş, strâns legaţi de primarul general de atunci Băsescu şi de partidul democrat. Faptul că ministrul pesedist a încredinţat o astfel de sarcină unor reprezentanţi ai opoziţiei ar putea să ne facă să credem că dl cu pricina este un om cu cap limpede, care pune competenţa mai presus de înregimentarea politică. Dânsul a pus, însă, să-i zicem, prietenia. O prietenie datorită căreia a făcut dnei Udrea un consistent cadou, de 2,3 miliarde lei, din banul public