- Diverse - nr. 239 / 6 Decembrie, 2006 … 1 Decembrie este si va ramane adevarata noastra Sarbatoare Nationala! Obisnuita cu grandoarea si fastul lui 23 August, de altadata, imi vine foarte greu sa ma adaptez timiditatii cu care se incearca sa se impuna Ziua Nationala a Romaniei. Recunosc ca-mi place data aleasa pentru aceasta sarbatoare. Poate-i singurul lucru bun care s-a hotarat in Parlament si in Guvern dupa 1990. Tanjesc, insa, dupa un 1 Decembrie adevarat. Cu bucurie adevarata si cu fast nespoit. Stiu ca vecinul meu, concetateanul meu, nu se va putea bucura atat de tare ca mine, acum iarna, dar mi-as dori sa nu ma mai ameninte ca-mi sfasie Tricolorul, daca indraznesc sa-l arborez in dreptul casei mele si a geamului lui. Este dreptul lui sa nu se bucure de bucuria mea, asa cum este dreptul meu sa ma bucur si sa-mi arborez drapelul de ziua tarii mele. Cum a fost 1 Decembrie 2006 la Reghin? Liniste-n cartier, ceata peste tot, in centru, la Primarie… Ici-colo cate un steag tricolor decolorat de ploi si de soarele toamnei tarzii, un clopot singuratic ce batea-n ajun de sarbatoare si oameni preocupati si grabiti sa-si savureze "ziua libera"! Si eu, care credeam…! Elevi scapati mai repede de la ore, bucurosi ca au mai castigat o zi de pauza (chiul). Pe bancile din parcul central, aceiasi bunici care nu mai dovedesc sa tina pasul cu nepotii. Unii incearca disperati sa povesteasca ceva despre Alba Iulia, dar prichindeii, pe rolele lor, ruleaza cat ii parcul de mare, salutandu-se-ntre ei cu "Hello" si "Ciao"!? Cat despre cei ce se aflau pe "hinti" _ cum spunea deunazi o tanara reporter de la televiziunea locala, acestia sunt prea mici sa priceapa cum a fost cu Adunarea de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1918. Sper, totusi, ca bunicii sa nu-si piarda nici memoria, dar nici rabdarea si sa le povesteasca nepotilor, si despre daci, si despre Mihai Viteazul, si despre Alba-I