Numai Călin să nu te cheme zilele astea: încolţit din toate părţile, premierul în cârje face eforturi aproape disperate pentru a rămâne la comandă şi pentru a asigura liniştea şi viitorul celor aflaţi în tabăra sa. De parcă nu avea destul de furcă cu platformiştii, s-au grăbit şi conservatorii să-l lase baltă, când avea mai multă nevoie de linişte în coaliţie. Deşi nu s-a arătat surprins - mişcarea conservatoare era anunţată, dar abia pentru după 1 ianuarie - Tăriceanu a fost cu siguranţă pus pe picior - cel bun - greşit. În locul unei luni decembrie festive, cu pregătiri pentru celebrarea succesului aderării, îl aşteaptă noi griji. Mai întâi, bătaia pe posturile lăsate vacante de conservatori. Şi dintre acestea, caşcavalul cel mare: ministerul Economiei! Ambii parteneri din Alianţă au ridicat pretenţii asupra a ceea ce a constituit cel mai mănos portofoliu, unul care a făcut oameni („legea lui Om!”) din nişte personaje oarecare (vezi Berceanu, vezi Dan Ioan Popescu, vezi...). Chiar dacă scandalul spionajului şi cel al „băieţilor deştepţi” vor mai restrânge marja de profit a celui care a preluat portofoliul, el va avea suficient spaţiu de manevră pentru a satisface clientela politică a partidului care a reuşit să-şi impună omul. (Pe Dan Motreanu).

Postul de vicepremier e mai puţin important, dar a stârnit şi el ciondăneli atâta timp cât liberalii credeau că li se cuvine şi lor, unul, chiar dacă au funcţia de premier şi chiar dacă democraţii au cam renunţat la cel care li se cuvenea. În rest - linişte şi pace. Mă aştept ca încă vreo câţiva conservatori să-l imite pe dl Chirovici şi să renunţe la partid de dragul funcţiei. Dar nu ăsta este riscul cel mai mare pe care-l reprezintă gestul liderului conservator. Pericolul vine de la a pierde mai mulţi parlamentari, dintre cei nemulţumiţi că nu mai au acces la beneficiile puterii. Şi, ca de obicei, cei care vor profi