Cheia comportamentului politic al Partidului Conservator, proaspat retras de la putere, o gasim in zbaterile politice ale liderului sau, Dan Voiculescu. Mai intii PSD-ul si mai apoi Alianta D.A. au avut de a face cu o perversitate politica nascuta din negurile securitatii comuniste si din capriciile firii umane avide de putere. Acest soi de partid, aparut ca un proiect personal si sustinut prin bani, trusturi media, negocieri la limita moralitatii si tradari repetate si fara suport electoral real a reusit sa ajunga in doua rinduri la putere.

Acest soi nelegitim de interese politice nu isi are locul, prin natura lui, linga niste partide oarecum solide doctrinar, traditionale (sau in devenire), votate democratic si care atrag oameni si din convingere, nu doar fripturisti, amatori de ocazii usoare. Este o nedreptate istorica si nationala ca partide precum PC-ul lui Voiculescu sint in parlament si, mai mult, la putere, in timp ce partide admirabile la scara istoriei precum PNT-CD sau defunctul Partid Democrat Social au avut parte de nerecunostinta si ignoranta din partea populatiei. Locul lor a fost luat de partide „proiecte personale“ de genul Voiculescu si Becali, partide a caror existenta este generatoare de probleme.

La acest ceas, analistii de televizor se intrec in a-si aroga faptul ca se asteptau la gestul PC, un partid de atfel „previzibil“, dar totusi plin de surprize. Istoria PC a inceput cu ambitiile economice ale liderului fondator si se va sfirsi cu ambitiile politice ale aceluiasi trist personaj.

insa esenta sa, care-i refuza increderea populatiei, il impinge spre gesturi disperate de atragere a popularitatii.

Partidul cu pricina are vreo treizeci de parlamentari si o mina de tineri politicieni care au fost rasfatati in Guvern. Cu totii ii datoreaza pozitiile si carierele lor lui Dan Voiculescu. Mai bine zis, ambitii