Ne tot plingem de un program de televiziune sau altul. Ca o emisiune e proasta, tot timpul, sau alta e neinteresanta. Doar uneori. Cine ne obliga sa le tot urmarim? Cine ne opreste sa ne facem noi singuri „meniul“? Dupa gustul nostru, dupa aspiratiile, cheful sau starea de moment. Sa nu mai urmarim Surprize, surprize sau Iarta-ma, ci sa selectam doar ceea ce ne poate satisface. Curiozitatea. Sau, de ce nu, capriciile. Un film, o transmisie sportiva, un buletin de stiri mai altfel, sec si la obiect, fara incendii provocate de un resou uitat in priza sau un accident judetean provocat de un sofer care a adormit la volan.
Nu vrem sa prelungim aceste vagi consideratii, dar cred ca avem si noi o responsabilitate in prelucrarea si preluarea pe cont propriu a ofertelor de televiziune. Pina sa ajungem la ziua in care ne vom face singuri reteta buletinelor de stiri sau ne vom programa propriul program cu ajutorul unui mic computer care va selectiona cam ce avem chef sa vedem pe micul ecran. Precum se fac salatele de la Spring Time: fiecare isi pune ce si cit vrea in bol: pretul este oricum acelasi. Pare simplu, dar nu este. Stim ca n-avem voie sare, dar mincam sarat. Stim ca „fumatul dauneaza grav sanatatii“, dar nu putem cu nici un chip sa renuntam la tigarile care ne fac viata mai acceptabila. Si tot asa. Doar putina vointa ne trebuie ca sa renuntam la destule idiotenii care ne atrag mai tare decit lucrurile serioase sau profunde. Cite au mai ramas si nu le-am expediat in derizoriu. Cum sa urmaresti o transmisie de la Bayreuth, daca Mona Musca apare in fata la CNSAS, precum generalul Plesita la OTV?
Cum sa te mai emotionezi la revederea figurii virile a lui Sean Connery, in Colina (TVR1) lui Sidney Lumet, cind la vremea aceea tu erai o adolescenta usor impresionabila, iar acum te lasi sedusa de marturiile Monicai Gabor si ale lui Irinel, legate de
