- scrisoare deschisă dlui Gheorghe ARON, director RATB -
Bună ziua, mă numesc M. Chivu şi sînt dependent de transportul în comun.
Locuiesc în Giuleşti pe al cărui bulevard circulau, acum doi ani, tramvaiele 2 şi 44. La un moment dat s-a hotărît că mult mai bine ne-ar servi un metrou uşor. Precum 41. Liniile de tramvai au fost scoase, izolate cu o bandă de plastic şi, în schimb, ni s-a introdus autobuzul 644. De fapt, nu era vorba de un autobuz cum vedem zilnic circulînd prin tot restul oraşului, ci mai degrabă de un mecanism auto, un fel de instalaţie pe patru roţi învelită într-o foaie de tablă ruginită care o dată a fost portocalie şi prin care toamna te trage curentul şi te plouă, iarna te ninge, iar vara îţi intră praful în ochi şi fumul negru-pal al ţevii de eşapament pe nas... De vină nu erau, fireşte, nici găurile din podea prin care puteai urmări cum se succed liniile de vopsea de pe asfalt, nici geamurile spoite şi crăpate, nici acoperişul căscat în cîteva locuri, nici măcar scaunele care odată aveau doar burete (nu şi găuri în burete), nu, de vină erau marca şi vechimea acelui rollercoaster terestru care circula aplecat puţin spre stînga şi care scotea nişte zgomote pe care un DJ le-ar putea remixa într-un sound industrial avangardist. Marca era Ikarus şi a fost asamblată prin anii â70, cînd în Occident încă se mai vorbea de marea revoluţie industrială. Înainte de a-şi trăi această a doua tinereţe pe asfaltul giuleştean, "autobuzele" Ikarus zăceau probabil în tristeţea geriatrică a cine ştie cărui cimitir auto.
Dar ceea ce trebuia să fie doar o soluţie temporară s-a transformat, după cum ştiţi, într-o stare de fapt. Pentru că firma care a cîştigat licitaţia modernizării liniei de tramvai a vîndut şinele la fier vechi şi a dispărut. În noiembrie 2005 cînd, conform contractului, lucrările trebuiau finalizate, banda de plastic de la loc
