Ne-a parasit un mare preot si un mare duhovnic. Mii de credinciosi au urcat sus, in munte, la Manastirea Petru Voda, pentru a fi de fata la inmormantare.
Am batut la usa si am intrat, fara sa mai asteptam sa ne intampine gazda. Stiam ca e deschis. Apartamenul modest din Drumul Taberei devenea loc de pelerinaj o data pe an, cand Parintele Gheorghe Calciu venea in Romania. Ne astepta sezand in fotoliul lui preferat. Chipul sau, umbrit de suferinta, a cautat fulgerarea unui zambet. Era bucuros sa vada vechi prieteni, dar fiecare cuvant rostit, fiecare semn de binecuvantare, fiecare gest ii cerea un efort dureros. Rasul ghidus, miscarile repezi si volubilitatea de odinioara ii pierisera inexplicabil. Nu-l mai vazusem niciodata asa.
Ne-a ascultat indelung, pana am epuizat noutatile. Din cand in cand, incuviinta din cap sau incrunta sprancenele. Intr-un tarziu, ne-a spus ca este bolnav de cancer. Simplu, taios, fara emotie, ca pe-o sentinta. Venise din America sa-si ia ramas bun de la prieteni, rude si locuri dragi. Credea ca va muri aici. Era 20 septembrie 2006, prima dintre ultimele sale 60 de zile.
"Castigat la belciuge"
"Soldatul lui Dumnezeu", invesmantat in reverenda ca intr-o armura, s-a incordat pentru un ultim tur de onoare. Inainte sa moara voise sa mai vada o data, ca intr-o recapitulare finala, locurile de suflet ale vietii sale. Boala ii muscase adanc din trup, dar inca nu-l doborase. Intai l-a tradat inima, slabita sub loviturile primite in 81 de ani de viata, din care 21 indurati in temnitele comuniste. Insa, Parintele s-a intors de pe buza prapastiei, ca de atatea alte ori. Dumnezeu a mai facut o minune cu el, prin mana dibace a unui chirurg convertit la ortodoxie. A suportat patru operatii si a ramas in viata. "Am fost castigat la belciuge" - glumea, vorbind despre interventiile chirurgicale prin care arterele ca
