Sindromul Ma doare la basca Zilele trecute am fost martor la o intamplare, intamplare care m`a facut sa ma gandesc la mai multe chestii, si care mi`a adus aminte de un eveniment similar petrecut cu mai mult timp in urma.
Vineri, plecand spre serviciu, am vazut in statia de tramvai cum a picat un tip din picioare. Un tip la vreo 35-37 de ani. Imbracat destul de bine.
Nu am vazut cum mergea inainte, asa ca, la fel ca si restul, am presupus ca`i beat. Oricum, era la oarece distanta de mine, eu abia traversam strada si ma indreptam spre statie. Ajung in statie, inca nu se inghesuia nimeni sa`l ajute, ba mai mult, se auzeau tot felul de comentarii malitioase la adresa lui. Tipul statea in patru labe, incerca sa se ridice si scotea doar niste icnete, nu vorbea deloc.
Am ajuns in statie, am vazut cum se uita lumea ca vitelul la poarta noua, am luat in calcul si riscul de a ma umple de voma in cazul in care era beat, dar m`am dus totusi sa`l ajut. Macar sa`l ridic si sa`l sprijin de ceva, sa nu stea chiar in mijlocul strazii.
Surpriza. Nu era beat. Nu mirosea deloc a bautura, avea ochii limpezi, asa ca am presupus ca`i bolnav, sau oricum, patise ceva din alta cauza.
Cand a vazut lumea ce si cum, s`au schimbat si comentariile... Din "Vezi daca bei ce patesti?" sau "Io ti`am zis sa nu mai bei fara sifon" s`au transformat in "Saracu` cine stie ce boala are... Ce rau imi pare pentru el" sau "Daca stiam ca`i de fapt blonav, il ajutam"...
Mda... Daca`i beat si cade jos nu`i om. E om doar daca e bolnav...
In fine, aceasta intamplare mi`a adus aminte de o chestie intamplata mai demult, prin centru, cand un alt tip a cazut din picioare pur si simplu si a intrat in convulsii. Atunci a fost si prima data cand vedeam o criza de epilepsie. Bineinteles ca s`a adunat lume ca la urs, la cascat gura, pentru ca de ajutat nu se risca nime