Natura repetitiva a istoriei reprezinta, pina la urma, ea insasi un mit primordial, derivat din traseul de regula ciclic al fenomenelor in univers. Nimic nu se schimba cu adevarat, totul intra doar in structurile concave ori convexe ale unor lentile transfiguratoare. Intr-o "cronica a mizantropului" - intitulata Putina istorie -, din Adevarul literar si artistic (17 ianuarie 1937), G. Calinescu se refera la un numar de curiozitati istorice, mai putin familiare publicului larg si chiar specialistilor. De exemplu, nuvela Doamna Chiajna, a lui Al. Odobescu, nu este, dupa critic, deloc "adevarata". Textul nareaza eforturile vestitei doamne Chiajna de a pune pe tronul Munteniei si, ulterior, al Moldovei pe fiul ei, Petru Schiopul, si "cum, in cele din urma, acesta a izbutit sa domneasca, pe rind, in amindoua tarile". De fapt, la mijloc se afla, spune Calinescu, "o ciudata coincidenta de nume si erori de cronicar". Petru din Muntenia era, intr-adevar, fiul doamnei Chiajna si al unuia Mircea Ciobanul (care nu a fost vreodata domnitor), insa nu era, totodata, una si aceeasi persoana cu Petru Schiopul ce a domnit numai in Moldova. (Se pare ca eroarea cronicarilor autohtoni, preluata de Odobescu, ar fi cunoscut o indreptare tardiva, prin profesorii interbelici Banescu, elinist, si Bogdan, slavist. Acestia ar fi rectificat informatia, folosindu-se de un vechi poem grec si, respectiv, de o cronica slavona a lui Azarie). Nuvelistul transforma astfel, pina la incompatibilitate, istoria, prin intermediul fictiunii, lucru in general acceptabil oriunde si oricind. Calinescu insa strimba din nas, aratindu-si, fara ocolisuri, iritarea: "Descoperirea este, ce e drept, cam suparatoare pentru Odobescu, si oricit ar pretinde literatii ca arta e arta, nu pot suferi gindul unei asemenea neconformitati cu adevarul". Totusi, sa recunoastem, nu ar fi acesta primul caz din istoria literaturii. S