Istoricii francezi, care nu inceteaza sa analizeze revolutia franceza din 1789, au intocmit o lista de o mie de cauze ale acestui enorm cataclism social, cu o rezonanta atat de puternica in Europa. Ar fi interesant de analizat in acelasi fel caderea comunismului, cu toata paleta sa de cauze, de la cele economice la cele viscerale, de la cele politice la cele sexuale, de la cele sociale la cele medicale. Pentru ca printre cauzele caderii comunismului unele nici nu pot fi plasate in categorii asa-zis stiintifice. Cum sa definesti, de exemplu, sila universala care a minat si ea din interior sistemul, altfel spus faptul ca pana si securistilor si celor pusi de fapt sa apere sistemul le era sila de el? Eu doresc sa analizez insa o alta cauza psihologica a discreditarii comunismului. Multa lume isi mai aminteste inca ce impact aveau asupra ochiului ambalajele produselor occidentale. Mai mult decat produsele insele, ambalajele erau acelea care produceau un efect de durata. Si aceasta intrucat produsele se consumau, dar ambalajele ramaneau. Cei care primeau "pachete" din Occident sau care reuseau prin diferite mijloace sa-si procure marfuri occidentale pastrau apoi ani si ani de zile frumoasele borcane sau cutii, sticlele de coca-cola sau de whisky, etichetele de diverse marimi cu diverse inscriptii pe ele. O cutie de biscuiti venita din Occident, cu cine stie ce imagine idilica si viu colorata pe ea, devenea apoi, pusa la vedere eterna pe o etajera, un martor tacut al mizeriei cotidiene din Romania. Prin contrast, aceste milioane de ambalaje care ne populau bucatariile sau vitrinele evocau existenta unei lumi mai bune si erau, prin estetica lor si calitatea fotografica impecabila, tot atatea acte de acuzare la adresa economiei socialiste. De cate ori n-am exclamat in acei ani, palpand diverse mostre de hartie de impachetat occidentala, "ia te uita, noi nici macar copertel