In prima parte a acestui articol aminteam de „fractura“ care s-a produs pe net in momentul in care Marius Ianus, Eugen Suman, Ruxandra Novac si Bogdan Perdivara au iesit de pe clubliterar.com, in urma unor discutii polemice despre regulamentul clubului, elita, cenzura, literatura si democratie. Marius Ianus a ajuns sa fondeze, cu ajutorul lui Cezar Nicolescu, blog-ul hyperliteratura.reea.net, unde se gaseste un link catre „manifestul fracturist“ (un fragment din revista Vatra in format pdf), o legatura catre primele doua numere ale revistei fracturi (2002), dar si un link catre „postfata strumfilor“, adica „documentele“ forumului cu dezbaterile de pe clubliterar si cele doua poeme „incriminatoare“ ale strumfilor (http://mariusianus.ifrance. com/comlit. html).

Asadar, gasim materiale suficiente pe Internet pentru o privire asupra unei parti din literatura „generatiei 2000“, dar si asupra modului in care biografia, viata si realitatea sint propuse a sta, in forma denudata, drept literatura. De la plachetele de versuri Hirtie igienica si Ursul din containar – un film cu mine la poemele si comentariile virtuale ale „strumfilor“, „fractura“ dintre biografie si poezie devine din ce in ce mai mica. Astfel, poetul scrie poeme incomode pentru colegii si prietenii de generatie, trecind de la o inspiratie beat (din volumul Manifestul anarhist si alte fracturi) la o contingenta biografica, se pare insuportabila, pentru cei vizati. Daca in primele volume fracturismul era modalitatea de a transforma scrisul in arma, poezia in invectiva social-politica si manierismul in stil coroziv, de data aceasta din fracturism pare a mai ramine doar „fractura“. Adica un continut social-politic si ideologic imblinzit, cu toate ca sinceritatea si agresivitatea sint in continuare indreptate impotriva minciunii deopotriva sociale si literare.

in timp ce primele poeme publicate se