Trecerea timpului a afectat prea putin imaginea constituita despre Nicolae Labis, de astru ridicat aproape fulgerator pe firmamentul liricii, perceput astfel de opinia publica inca inaintea aparitiei volumului de debut Primele iubiri (1956).
- in glorioasa captivitate a istoriei literare<
Poeme publicate anterior prin reviste au produs adevarate unde de soc printre contemporani. Moartea caprioarei, cel putin, intrase de vreun an in repertoriul recitatorilor la sezatorile organizate de camine culturale, foarte frecventate, cum era moda.
Stringerea laolalta intre copertile primei sale carti a venit sa confirme convingeri formate, increderea larg acordata inzestrarilor poetice native, cu adinci rezonante, stimulate de o exigenta proprie asidua, in masura a grabi maturizarea meteoricului autor, extinderea registrului sau de exprimare, peste spontaneitatile unei rare sensibilitati adolescentine.
Avea o curiozitate intelectuala iesita din comun, citea frenetic fara a tine socoteala interdictiilor instaurate abuziv in epoca, ba chiar bravind restrictiile dogmatice, condus de intuitii orientative exceptionale catre setul valorilor fundamentale: Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, exact cei haituiti, ostracizati de cenzura oficiala. Multe ponoase i s-au tras, in planul existentei cotidiene, din nesocotirea repetata a canoanelor. isi asuma riscurile dintr-o constiinta sintetizata in titlul volumului imediat urmator: Lupta cu inertia – aparut, din nenorocire, postum. Elogiile initiale s-au multiplicat, pe buna dreptate, poetul a fost asemuit, cum insusi abia indraznise sa se viseze, cu Esenin, cu Rimbaud, si aura legendei a prins, treptat, sa-i infasoare memoria. Consacrarea i-au adus-o editiile imbogatite cu texte gasite in arhiva personala, trecuta in custodia familiei, altele iesite la iveala dupa explorari tenace in periodicele vremii, in
