JURNAL DE CINEFIL Inainte de a va face lista de cumparaturi pentru cadouri, ganditi-va ca, de cele mai multe ori, un gest care are in spate un gand mare si o fapta buna face mai mult decat cele mai scumpe cadouri. JURNAL DE CINEFIL "Acesta e, dupa mine, cel mai important material din ziarele de azi. Il gasiti la pagina 21." Asa a inceput lecturarea unui reportaj despre un copil de 9 ani, paraplegic, care crede ca o emisiune tv o sa-i indeplineasca visul de a merge. Ca pustiul asta mai sunt, din pacate, foarte multi si, tot din pacate, emisiunile tv, oricat de multe ar aparea, nu vor putea sa-i ajute pe toti. Pustiul din reportaj se uita in fiecare seara la "In gura presei" si, pe langa visul pe care stie ca nu o sa si-l indeplineasca, pentru ca "mami i-a spus ca el nu va merge niciodata", copilul isi mai doreste sa aiba pe masuta sa mica, langa scaunul pitic, toate ziarele, ca sa le comenteze in fata oglinzii, cum a vazut el la Mircea Badea. Reportajul despre piticul simpatic a fost citit de Badea miercuri seara in cel mai frumos gest pe care l-am vazut la televiziuni in ultima vreme. Micutul si-a auzit povestea de la emisiunea pe care n-o rateaza in nici o seara, avand confirmarea ca baiatul ala la care se uita el la tv stie de existenta lui, ba chiar il place. (Va puteti imagina bucuria si emotia pustiului?!) La sfarsit, emotionat, dar pastrandu-si discretia si umorul, Badea i-a spus doua vorbe pustiului. "Nu-i nici o filosofie ce fac eu aici. Poate ne schimbam numerele de telefon si pastram legatura." Fara sa fie nimic patetic, fara sa fie nici o exagerare, fara sa stoarca lacrimi cu forta in dorinta de a face audienta, doar cu bun-simt si ganduri bune pentru un pusti simpatic.
Mi-e teama ca multi dintre dumneavoastra ati trecut prea repede inainte peste aceasta secventa care e o lectie de bun-simt si de bunatate, fiind mult prea preocupati de prostii
