De vreo trei ani incoace, Steaua isi tot dorea adversari puternici cu care sa-si masoare fortele in Europa. Sortii le-au indeplinit dorinta in Liga Campionilor si i-au trimis pe ros-albastri intr-o grupa cu Real Madrid si Lyon. Misiune grea pentru campioana noastra, pe care insa ne-am facut-o singuri imposibila din plecare. Ne-am supraapreciat adversarii, am spus singuri ca incepem cu sansa a doua si am jucat de maniera unei echipe impacate cu soarta unei infrangeri si fericita daca scoate un egal. Acum sortii ne-au scos in fata o echipa cu care Steaua isi dorea sa joace finala Cupei UEFA, FC Sevilla. Primele ore scurse de la tragerea la sorti de la Nyon au imbracat aceeasi stare de disperare ca in ziua in care aflam ca in Liga Campionilor adversarii nostri sunt Realul si Lyon. Departe de noi ideea de a minimaliza valoarea formatiei spaniole, care va veni in februarie la Bucuresti in postura de ultima castigatoare a Cupei UEFA si care la aceasta ora se bate cu Barcelona si Real pentru titlu in Spania. Este o realitate care nu poate fi trecuta cu vederea, dar in fata careia nu ai voie sa te inclini, sa privesti totul, cu 60 de zile inaintea primei confruntari, ca un dezastru ce planeaza implacabil asupra Stelei, sa incepi sa implori divinitatea si sa lasi totul numai pe seama hazardului. Olaroiu si trupa sa au avut de invatat in aceasta toamna din lectia dura oferita de Liga Campionilor si pot evita erorile care au decis confruntarile cu Lyon si Real. Pe nimeni nu intereseaza comparatii intre loturile de jucatori, bugete, locul in clasament sau modurile de pregatire si orice comparatie este inutila. Daca din nou se va pleca de aici si se vor face comparatii, este total gresit. S-a vorbit mult de valoarea echipelor noastre si de performantele europene ale formatiilor romanesti. Atat Steaua, cat si Dinamo au posibilitatea sa confirme acum daca au sau nu adevarata