Pentru a putea lucra intr-un alt stat membru al Uniunii Europene dupa data aderarii, pe langa variabila accesului la munca permis de tara vizata, se gaseste in ecuatie si necunoscuta calificarii. Ideea de baza e ca o persoana calificata sa practice o profesie in tara sa este, de asemenea, calificata sa o practice si intr-un alt stat-membru. Pentru recunoasterea profesionala trebuie insa respectate mai multe reguli. In Uniunea Europeana exista doua tipuri de atestari: una academica, cealalta profesionala. Prima se refera la recunoasterea examenelor sustinute in statul de origine si a documentelor care atesta calificarile academice. De remarcat ca este la latitudinea fiecarei institutii academice recunoasterea sau nu a calificarilor obtinute intr-un alt stat membru, dar se tinde spre conceptul de "diploma europeana". Pe de alta parte, atestarea profesionala se refera la recunoasterea dreptului de a profesa in baza respectivelor calificari. Atestarea calificarii Pentru a se putea angaja intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, romanii trebuie sa se intereseze in ce masura sunt recunoscute calificarile lor de catre autoritatile tarii-gazda. Solicitarea recunoasterii este obligatorie in cazul in care profesia respectiva este reglementata in tara-gazda. Atentie, recunoasterea calificarii asigura accesul la piata muncii, nu si un loc de munca. Atestarea profesionala este garantata prin doua tipuri de masuri: directive sectoriale si directive generale. Primele se aplica pentru o lista limitata de profesii si presupun recunoasterea automata daca in statul de origine a avut loc o coordonare minimala a formarii. Directivele sectoriale se aplica: arhitectilor, farmacistilor, medicilor, asistentelor medicale, dentistilor, moaselor si medicilor veterinari. In cazul avocatilor, directiva sectoriala priveste exercitiul profesiei, si nu formarea de baza. Prin coordonarea mini