Nu stiu altii cum sunt (vorba lui Creanga), dar eu intotdeauna cand m-am gandit la Craciun m-am gandit la zapada. Nu mai tin minte cand a fost ultima data zapada de Craciun. Asta si pentru ca niciodata nu reusesc sa-mi amintesc ce-am facut de sarbatorile trecute. Reteta de vedeta - Margareta Paslaru
Nu stiu altii cum sunt (vorba lui Creanga), dar eu intotdeauna cand m-am gandit la Craciun m-am gandit la zapada. Nu mai tin minte cand a fost ultima data zapada de Craciun. Asta si pentru ca niciodata nu reusesc sa-mi amintesc ce-am facut de sarbatorile trecute. Pastile il tin minte. Revelionul la fel. Cu Craciunul se pare ca am o problema din punctul asta de vedere. Poate si pentru ca, dupa atatea pregatiri si alergatura - si nesuferita aia curatenie generala care-mi scoate sufletul de fiecare data - parca nici nu ma mai bucur. Parca altadata era altfel. Si-mi amintesc de oamenii de zapada pe care-i faceam pe strada cand eram mic... In fiecare noapte treceau indivizii cu deszapezirea si mi-i stricau. Eu plangeam, iar mama, ca sa ma linisteasca - sau, mai probabil, ca sa scape de explicatii suplimentare - , imi spunea ca plecasera la Polul Nord. Astfel, multa vreme am fost convins ca la Cercul Polar se vorbeste romaneste.
Pastrarea traditiilor. Asta era spiritul Craciunului la noi... Si-mpanat cu portocale (o raritate pe-atunci - ce cozi, ce sacrificii!) si un soi de bomboane de pom care apareau doar cateva zile pe piata, in preajma Sarbatorilor. Inca n-am gustat ceva mai bun pana astazi...
"Judecand dupa obiceiul prietenilor mei, Craciunul a fost serbat in casele oamenilor indiferent de oranduire si va continua sa existe", afirma fara urma de-ndoiala doamna Margareta Paslaru. Glasul bland reuseste sa mi se strecoare printre ganduri si raspunde intrebarii bine ascunse in spatele aducerilor-aminte. Ma surprinde. In fata privirii ei albastre si limp
