Zona „Apostu“ scrie pe o pancarta din parcul aflat in spatele restaurantului „Doina“ de la Sosea, unde sint doua grupaje cu lucrari de sculptura. Tot de acolo aflam ca aceste lucrari sint ocrotite de lege si vom fi amendati daca le distrugem. Initiativa Primariei Sectorului l este laudabila, dar in acelasi timp total lipsita de minima informatie despre autor, despre opere si titlurile lor. Sint convinsa ca, pentru marea majoritate a celor care trec pe acolo, acest nume nu spune aproape nimic si tot atit de putin isi dau seama ca au in fata, intre altele, si una dintre cele mai importante lucrari ale sculptorului George Apostu, Tata si fiu, lucrare ce se gaseste intr-o alta varianta si in centrul orasului Grenoble.
Mi-am amintit de acest lucru, chiar daca nu am trecut de mai mult timp prin locul acela din parc. Dar in aceasta luna, mai precis la 20 decembrie, sculptorul George Apostu (1934-1987) ar fi implinit 72 de ani. Nu i-a fost dat sa-i atinga, ne-a parasit in urma cu aproape douazeci de ani, dar, asa cum scria Ionel Jianu in 1988: „George Apostu a avut, in scurta sa viata, o activitate prodigioasa… a realizat 40 de monumente si sculpturi in aer liber, a avut 13 expozitii personale, a luat parte la peste 70 de expozitii colective… A vinturat lumea, presarindu-si pretutindeni operele, in Canada, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Japonia, Italia, Grecia, Spania, Anglia, SUA si mai ales Franta“.
Ma gindesc ca pentru opera unui artist care moare in plina putere creatoare si care a lasat generatiei sale, dar si celor care i-au urmat, un fel cu totul personal de a gindi tridimensionalitatea ar trebui sa facem mult mai mult. Dar la fel de important este ca tot ce facem sa fie in spiritul operei si al dimensiunii personalitatii sale artistice. Grupajul din parcul de la Sosea, asa cum este prezentat, are mai mult valoarea unui ansamblu decorativ, este lips