- Pictorii de duminica
Sintagma defineste o categorie de artisti, de regula peisagisti, care ies cu sevaletul in plein air si pe care-i intilnesti duminica. In sens larg, „pictorii de duminica“ reprezinta categoria de artisti care au o alta profesiune pentru asigurarea subzistentei si care practica arta ca pe un hobby de weekend. Arta acestora este realizata in sincope, cel mai adesea in taberele de creatie, in afara acestora opera lor stagnind. Poti vedea lucrarile artistilor de duminica in expozitii colective. Reusesc de multe ori sa aiba o lucrare pe un afis de eveniment cultural sau pe coperta unei carti. Din aceasta categorie este formata Divizia B a Artei. Numele lor sint de multe ori formate din trei cuvinte, pentru a fi mai artistice, au grija de imaginea lor ceva mai mult decit de lucrari. Atelierele lor, in care nu prea se lucreaza, seamana intre ele, fiind alcatuite din aproape acelasi inventar: scoici, ustensile populare de lemn vechi, dovlecei uscati, plante uscate, doua-trei instrumente muzicale invechite, cerga, visc. Se recunosc ca artisti neintelesi, carora le place alcoolul, doresc sa se lase de fumat, au barbi si unii poate plete si sint o continuare a artistilor damnati de la inceputul secolului al XX-lea.
La sfirsitul anilor ’80, intrarea in Uniunea Artistilor Plastici era controlata politic. Trebuia sa dovedesti talente in reprezentarea „conducatorului iubit“ ca sa devii membru. Cu alte cuvinte, amatorismul era la loc de frunte. Artistii mai putin orientati catre pupincurism se prostituau totusi in alt mod. Data fiind piata de consum, in care se gaseau aceleasi obiecte de serie colectivista, unicatele se puteau gasi in zona galeriilor UAP. Asa se face ca, la inceputul anilor ’90, in galeriile fondului plastic se gaseau inca asa-numitele obiecte „de fond plastic“, adica bratari, inele, margele, brose, genti, articole vestimenta
