La finele circului din Parlament, Calin Popescu Tariceanu a facut o declaratie de presa in care a tinut sa sublinieze, pentru cei care mai aveam vreo indoiala, ca domnia sa a initiat procesul de condamnare a comunismului.

Reactia liderului PNL da semn de ceea ce a fost in realitate tevatura cu instituirea Comisiei prezidentiale, cu asa-zisul Raport si cu asa-zisul Mesaj al presedintelui, citit de presedinte cu stinghereala analfabetului pus sa citeasca in public teoria Relativitatii a lui Einstein.

Din tot circul din Parlament, nu atat spectacolul grupurilor parlamentare ale Partidului Romania Mare m-a amuzat, cat mai ales efortul disperat al lui Traian Basescu de a citi un text scris de Vladimir Tismaneanu, definit printr-un limbaj conceptual extrem de greu de biruit de un om care poate asimila cel mult etichetele de pe sticlele de whisky. Dand curs textului redactat de altii si pe care nu-l invatase pe de rost in prealabil, Traian Basescu a adus un elogiu celor care nu s-au lasat ingenuncheati de comunism. La randu-ne, ii vom aduce si noi un elogiu. Pentru ca nu s-a lasat ingenuncheat de dificultatile unui text teoretic despre comunism.

De ce s-a supus presedintelui unui asemenea cazne nu numai intelectuale, ci si morale, pentru ca s-a vazut obligat a vorbi despre foame si frig in conditiile in care domnia sa, un rasfatat al regimului ceausist, a dus-o destul de bine si a denunta Securitatea, in conditiile in care asupra sa planeaza suspiciunea de a fi fost un brav securist?

Deoarece a mirosit ca intreaga companie anticomunista era, de fapt, o manevra a lui Calin Popescu Tariceanu pentru a-l pune intr-o situatie dificila: Daca nu condamna comunismul, isi pierde sprijinul talibanilor anticomunisti din presa si asa-zisa societate civila.

Momentul din Parlament nu i-ar fi adus lui Traian Basescu victoria deplina asupra lui Calin Popescu T