Am vazut Raportul Comisiei Tismaneanu, apoi reactia din sala Parlamentului. Nu e clar daca a fost o reactie la raportul pe care nimeni nu apucase sa-l citeasca sau la discursul presedintelui care nu a putut fi auzit din sala - rezulta ca a declansat-o ideea de a se condamna comunismul. Nu m-a mirat deloc. Stiam ca vor fi puternice reactii adverse. Cum sa nu stiu, doar Barometrul Fundatiei pentru o Societate Deschisa fusese publicat cu doua saptamani mai devreme. Intrebarea care viza atitudinea fata de comunism fusese pusa pentru prima data, daca nu ma insel, in iunie 2002. Distributia raspunsurilor nu a inregistrat tendinte semnificative de-a lungul timpului Ð opiniile dominante (o idee buna care a fost prost aplicata, sau una rea) fiind sensibil egale ca pondere. Formularea intrebarii e discutabila pentru ca induce ideea ca se poate face distinctia dintre teorie si practica. Comunismul, cel in discutie, care ne-a afectat, n-a fost pur si simplu o idee, buna sau rea, pusa in practica bine sau rau. O idee buna sau rea este atunci cand un fotbalist se decide sa suteze in loc sa paseze, numai ca - ce sa vezi - mingea trece peste poarta. Chiar filosofia marxista (in care praxisul ocupa un loc central) ar argumenta ca un proiect nu poate fi separat de felul in care este transpus in practica. Nu exista un comunism real, separat de cel ideal. Drumul spre societatea in care fiecare munceste du-pa posibilitati si capata dupa necesitati trece prin dictatura proletariatului (de regula, a unor reprezentanti ai acestuia), unde de fapt se si infunda. Nu intamplator, peste tot unde au fost instaurate - din Cambodgea pana in Cuba, din China pana in Germania de Est, regimurile comuniste au adus numai suferinta, degradare umana, exterminare. Ceausescu n-a avut ce idealuri sa intineze. Cu toate acestea, intrebarea este utila pentru ca ne permite sa incercam o tipologie a adeptilor fi