Membrii fanfarei, scoliti la licee de muzica, au pornit sa colinde.
Au ajuns la Brasov ca si cand ar fi dat cu banul. „Unde mergem? Mergem in Brasov, ca n-am fost niciodata? Mergem!”, povesteste Mihai Galan cum s-au hotarat ei, noua muzicieni din Cugir, sa vina la Brasov pentru vreo cateva zile. Au reusit sa ajunga noua dintre ei, frati sau veri. Roman, Galan, Sabau si Stoica. „Parintii nostri, ei intre ei, au fost frati.
Ne respectam unul pe altul, ne ajutam, ne invatam unul pe altul. Iar de repetat, cam de trei ori pe saptamana, la noi in Cugir, la Clubul Sindicatului”, spune Mihai Galan, trompetist si seful fanfarei.
Formatia este singura fanfara din Cugir. „E de mult. A fost intai a cehilor, apoi a sasilor, apoi a romanilor, si dup’aia a noastra. A fost a uzinei, iar tata a fost dirijor la fanfara. Fanfara de la Cugir. Si am ramas noi”, spune omul, mandru ca pe vremea lui Ceausescu Fanfara din Cugir a luat de sapte ori locul intai pe tara.
Melodiile le-au mostenit de la parinti sau de la unchi. Dar fac si prelucrari dupa Gheorghe Zamfir, Goran Bregovici, Boban Markovici. „Luam piese de la ei, le prelucram, nu le copiem ca la xerox”, zice mandru seful trupei. Dar mai frumos este ca toti sunt „notisti”, adica stiu sa citeasca notele muzicale, nu canta „dupa ureche”, ca orice lautar. „Baietii” au si studii de muzica, au facut chiar scoala.
„Eu am urmat liceul de muzica, baietii, Scoala Populara de Arta, si am avut profesori buni. Tata a cantat si la fanfara din Baneasa. Si era notist foarte bun. De la el am invatat si mai mult decat de la scoala. Notist, adica sa stii sa citesti notele. Cu scrisul cantecelor e mai greu...”, marturiseste Mihai Galan.
„Gheorghe Zamfir a fost multumit de ce-am facut”
Au cantat in mici spectacole, pe ici, pe colo, si, in plus, la chefuri, distractii, nunti. Chiar si la inmormantari. „La nunti si la che
