Perioada sarbatorilor de iarna se afla, fara indoiala, sub semnul colindelor. Mancarea traditionala, asteptarea Mosului, mirosul de cozonaci, nu ar mai avea niciun farmec fara acordurile care ne incalzesc de fapt inimile in aceasta perioada. Colindele inseamna Craciun, mai mult decat orice altceva, pentru ca, prin ele, cantam bucuria venirii pe lume a Mantuitorului. Chiar daca peste an dam, din greseala, peste un CD cu colinde si ascultam cateva momente, avem senzatia proustiana... ne revin in minte mirosul, gustul mancarii si o parte din lumina si din bucuria Craciunului. Pentru ca, in ciuda inaintarii in varsta, orice om simte bucuria sarbatorii hibernale, a venirii mosului care aduce cadourile dorite tot anul, a impodobitului bradului. La orice varsta, copilul din noi se intoarce pentru cateva zile, scoate nasucul la lumina, pentru a aplauda, a se bucura si a se juca. Si toate astea, sub semnul colindelor. Toate popoarele au cantece care sa vesteasca nasterea Domnului, nu cred ca exista om care sa nu stie macar o astfel de melodie sau care, in momentele de sarbatoare, sa nu fredoneze un colind. Copil fiind, ii ascultam pe cei mai mari ca mine. Imi povesteau cum iarna se duceau la colindat, strangeau munti de nuci, mere si covrigi si erau atat de fericiti incat adormeau cu greu din cauza emotiilor. La fel se intampla si in ajunul Craciunului, cand Mosul era asteptat cu sufletul la gura si cu insomnii infantile. In timpurile noastre, colindele au ajuns sa aiba un scop destul de mercantil. Primim sa ne colinde zeci de copii avizi dupa bani, nu dupa covrigi sau mere, care cauta "inavutirea" sarbatoreasca pentru a avea bani de suc, de jocuri sau pentru a merge la sala de net. De asemenea, mijloacele de transport in comun sunt pline de tanci colindatori. Care, daca nu sunt bagati in seama de calatori sau nu primesc atat cat isi doresc de la acestia, vorbesc urat si