Venea Craciunul, tata era ocupat cu treburile lui, fratele meu mai mare, Hill, era pe-afara la joaca, in casa se facuse curatenia de sarbatori, parchetul sclipea si mirosea a ceara si a brad... Dupa-amiaza era tarzie, in odai era cald, fusesera aprinse toate luminile... Mama si cu mine ne pregateam sa mergem "in oras"...

O privisem indelung pe mama cum se imbracase frumos, intr-un taior de stofa groasa, cenusie, cum isi periase cu grija paltonul negru, lung, pana spre glezne... Se si parfumase discret, pe dupa urechi, cum ma invatase si pe mine ca trebuie sa faca doamnele, pentru ca mireasma de "Shalimar" sa fie ca un abur discret, care te invaluie ca o mangaiere. Mie, sticla aceea de "apa de colonie" mi se parea uriasa. Era de cristal transparent, cu niste "dichisuri" parca "aburite" in relief, care figurau o silueta fina, de femeie subtire... Sticla avea dopul mare, negru si lucios ca un carabus, era usor de destupat, incat, cu mainile mele cam mici, reuseam, totusi, sa "fur" cateva picaturi - atunci cand nici mama, nici tata, nici Hill nu erau de fata. Numai ca nu urmam sfatul mamei mele, ci-mi garniseam din belsug cu parfum bretonul castaniu si coditele scurte, ca niste mici somoioage... Mama ma pregatise cu un ceas mai devreme pentru acest drum mult asteptat. Drumul asta insemna ca mergem la cumparaturi pe Lipscani si la "Galeries Lafayette" cu un anume scop. Eram imbracata intr-o rochita din lana verde, crosetata de mama. Rochia era dichisita cu un guleras alb, "bebe", si cu un cordon mic, alb, asortat. Paltonasul de anul trecut era din stofa groasa, rosie, lung pana in glezne (la care aveam asortata o caciulita - tot rosie, tricotata din lana groasa, si care se sfarsea cu un ciucure mare, rosu, mare cat o minge de ping-pong). Ma astepta - asezat pe pat - sa-l imbrac din clipa in clipa, ca si manusile cu un deget, tot de lana si tot rosii, dar