Piaţa muncii din construcţii se confruntă cu o criză fără precedent. Firmele nu pot face faţă proiectelor pentru că au deficit de personal. Golul de aproape 15 ani în formarea inginerilor constructori, dar şi a altor specialişti la nivel postliceal, se resimte acut. Profesorii au rămas în tiparul anilor ‘90, şi absolvenţii nu au competenţele cerute de angajatori. „Avem mari probleme şi cu recrutarea, şi cu reţinerea oamenilor în companie - recunoaşte Romeo

Piaţa muncii din construcţii se confruntă cu o criză fără precedent. Firmele nu pot face faţă proiectelor pentru că au deficit de personal. Golul de aproape 15 ani în formarea inginerilor constructori, dar şi a altor specialişti la nivel postliceal, se resimte acut. Profesorii au rămas în tiparul anilor ‘90, şi absolvenţii nu au competenţele cerute de angajatori.

„Avem mari probleme şi cu recrutarea, şi cu reţinerea oamenilor în companie - recunoaşte Romeo Bogdanovici, director resurse umane, Hidroconstrucţia. La toate acestea se adaugă şi pregătirea deficitară din instituţiile de învăţământ. Cele mai multe menţin şabloanele şi cadrele didactice pe care le au dinainte de 1990. Puţine sunt instituţiile de învăţământ care acceptă să pregătească ce vrem noi.“

Aderarea va aduce foarte multe fonduri pentru investiţii în construcţii. Vestea este bună, dar nu ne vom putea bucura beneficiile integrării, pentru că nu avem forţă de muncă suficientă în construcţii şi nici nu este calificată la standardele ce se vor impune. „Dacă nu facem ceva, vor veni competitori puternici. Multe firme vor fi condamnate să moară sau se vor mulţumi cu statutul de subcontractor, de unde se câştigă foarte puţin - anticipează Laurenţiu Plosceanu, preşedinte Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO). 20-25% din firmele existente vor dispărea du