Intr-un roman de Patrick Rambaud am gasit o fraza care spune mult despre intarzierea cu care Occidentul si-a forjat o constiinta europeana. Scriitorul francez descrie intr-o carte care se numeste "Ningea" dezastrul expeditiei napoleoniene din Rusia. In 1812, aflat la Moscova, in prag de iarna, avand acum ca dusmani principali ninsoarea si frigul, Napoleon Bonaparte este total indignat ca tarul Alexandru refuza "pacea". Iar la un moment dat Napoleon exclama (citez din memorie): "Ia te uita, ce ingrat, iar eu care voiam sa-i dau Moldova si Valahia!". O fraza minuscula, pusa de un romancier in gura lui Napoleon, dar care ascunde, cel putin pentru romani, cheia intelegerii multor lucruri. Primul dintre ele este ca Europa de rasarit si Balcanii n-au fost pentru Occident altceva decat niste teritorii destinate trocului geopolitic. Mai luam o bucatica de la turci si o dam la rusi, mai taiem Polonia in trei parti si o dam Rusiei, Prusiei si Austriei, mai luam o bucatica de la turci si o dam de data aceasta Austriei si asa mai departe. Pentru Napoleon Bonaparte, care a dus cu sine si cu soldatii sai ideile revolutiei franceze de-a lungul si de-a latul Europei, Balcanii (si implicit teritoriile locuite de romani) au ramas o zona de umbra unde turcii si rusii aveau drepturi naturale. Abia la jumatatea secolului al XIX-lea, un alt Napoleon, este vorba de Napoleon al III-lea, a descoperit latinitatea romanilor si dreptul lor de a se legitima ca europeni. Drept pentru care si-a mobilizat diplomatia in favoarea unirii principatelor romane, ceea ce a pus bazele Romaniei moderne. Secolul al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea nu au structurat in Occident nici un elan afectiv proeuropean (de altfel cuvantul nici nu exista atunci). Anglia a privit intotdeauna mai degraba spre Oceanul Atlantic, spre America si spre India decat spre Europa. Franta a fost si ea o tara care