Ceausescu nu a murit. El s-a spart doar in mii de bucati si s-a imprastiat prin tara. In toata Transilvania am fost martorii unor evenimente care aduc aminte de vremurile cand cel mai iubit fiu al poporului era aproape sanctificat, si toti ii aduceau prinosul lor de recunostinta. Colindatori de pe intinsul patriei se deplasau atunci la Bucuresti si-i colindau "omului cu nume de epoca". Comunismul a reusit sa transforme obiceiurile de iarna, legate de credinta si gospodarie, intr-o forma de manifestare a cultului personalitatii dictatorului. Dupa 17 ani de la caderea regimului comunist pe la institutiile publice se mai perinda inca cetele de colindatori. Directori de scoli care au ramas tributari gandirii comuniste isi obliga elevii sa-i colinde pe capii judetului. Pe la prefecturi, consilii judetene sau primarii cu cateva zile inainte de Craciun incep sa vina cete de colindatori, frumos imbracati si cu repertoriul bine invatat. De multe ori sefii institutiilor nici nu catadicsesc sa-i bage in seama pe copiii care pierd ore importante din cursurile de la scoala ca sa bifeze o actiune ce-l va pastra in functie pe domnul director (fost si inca tovaras de nadejde). Anul acesta parca mai mult decat in alti ani fenomenul colindatului pe la institutiile publice a luat amploare. Pana si primarii din comune au constituit ad-hoc cete de colindatori si s-au deplasat la centrul judetului sa-i colinde pe sefii care le impart bugetul cel de toate zilele. Departe de semnificatia etnografica a colindatului, manifestarile de slugarnicie si pupincurism ale organizatorilor colindelor oficiale ne duc cu 17 ani inapoi, cu atat mai mult cu cat sefilor le si plac asemenea manifestari de simpatie. Si atunci sa nu ne mire ca de Craciun sunt oameni care mai au si alte emotii decat cele legate de Nasterea Domnului - anume nostalgii pentru moartea Tovarasului. Cei ce deplang cu lacrimi de