Adormeam greu in noaptea de Ajun. Desi nu-mi era somn, ma strecuram devreme in pat, ca sa scurtez asteptarea, s-o induplec cumva. Stateam cu pleoapele lipite si-l pandeam pe Mos Craciun sa apara din vazduh. Ciuleam urechile la zgomotele intunericului, inchipuindu-mi ca pasul batranelului va scartai pe omatul intarit de ger si, astfel, il voi surprinde carand in spate sacul cu jucarii. Asa, ghemuit sub plapuma si molesit de-o emotie incordata, ma rugam sa primesc daruri. Nu tin minte sa-mi fi dorit ceva anume, poate cu exceptia unei biciclete la care tanjesc si azi. Mi se parea ca nu se cade sa-l cicalesc pe "Mos" si sa-i cer fel de fel de lucruri, intrucat eram convins ca el cunostea deja visul fiecarui tanc. In cele din urma, ca un facut, somnul ma biruia inainte sa aflu taina mosneagului venit de peste mari si tari, cu o sanie trasa de niste cerbi cum nu vazusem decat in cartile cu basme nordice. Dimineata, tasneam la fereastra dinspre drum, pe unde imi imaginam ca se intra in povestea finalului de an si iscodeam disperat zorii argintii. si neaua inghetata, cu luciri de curcubeu. Pe acolo ar fi trebuit sa soseasca bunul lapon incarcat cu de toate, nu existau indoieli! Cautam in troiene urme de copite ori dare de sanie si, nelamurit, o rupeam la fuga spre prima rascruce, sa descopar ceea ce nimeni nu pipaise vreodata: inefabilul, irealul. Misterele sunt nascocite de om ca sa nu-si implineasca dezlegarea, nu pentru altceva. Realizez asta abia acum, la maturitate, insa atunci cercetam orice semn pe care l-ar fi putut lasa pe pamant nevazutul, fantasticul atelaj cosmic si refuzam sa cred in reni inaripati. In ce tara se pomenise asemenea vietati, haida-de?! Uneori, nu gaseam nimic langa perna si ma tanguiam mut si imbufnat. Bunicii incercau sa ma imbuneze, explicandu-mi ca viscolul naprasnic l-a impiedicat pe "Mos" sa razbeasca pe ulitele satului. Daca renii au ar