Asasinatele - avertisment, asa cum este considerata, neoficial, si moartea lui Aleksander Litvinenko, sunt acele cazuri catalogate, oficial, drept “morti suspecte”. In general, in astfel de cazuri nu exista o varianta oficiala, anchetele fiind blocate inainte de a scoate la lumina adevarul; ele raman cu autor necunoscut, invaluite in giulgiul mortii suspecte. Tot la modul general vorbind, aceste asasinate-avertisment sunt de natura sa-i reduca la tacere pe opozantii foarte duri si extrem de influenti - datorita inteligentei si pozitiei sociale - ai unui regim politic. Iar pentru desarvarsirea actelor criminale, spun personaje din spatele cortinei, sunt folositi oameni care au legatura cu serviciile speciale, apropiate puterii criticate.

Ce legatura poate exista intre moartea fostului ofiter KGB Aleksander Litvinenko si cea a discipolului lui Mircea Eliade, reputatul profesor al Universitatii Chicago Ioan Petru Culianu? In aparenta, absolut nici una. Sunt doua cazuri distincte, doua crime comise pe meridiane diferite, la mai bine de 15 ani distanta una de cealalta, cu actori diferiti. Aceste doua morti, despartite de o oglinda imaginara, au, insa, niste puncte comune. In afara de catalogarea, oficiala, drept “morti suspecte”. In momentul in care au fost ucisi, si Culianu, si Litvinenko erau cunoscuti drept opozanti incomozi ai puterii, intamplator, in ambele cazuri, o putere nascuta din cenusa totalitarismului rosu, cu aceleasi apucaturi dictatoriale, abil mascate, insa, sub chipul democratiei, libertatii si apararii drepturilor omului. Cei doi mai aveau un punct comun, care, de altfel, i-a apropiat cel mai mult si care, se pare, le-a si fost fatal : indivizii si regimurile pe care ii criticau public cu virulenta isi trageau seva din doctrina comunista, erau prozelitii acesteia. Cu mastile pe masa, uitandu-se in acea oglinda, cei criticati de Culianu si-ar putea