Populatia Romaniei este inca precar urbanizata, vag civilizata si semimodernizata. Stam bine la adoptarea acquis-ului comunitar, dar mai avem mult pina asimilam acquis-ul civilizatiei. Pentru ca inca afuma porcul si cultiva rosii in fata blocului. Pentru ca isi arunca laturile direct pe geam. Pentru ca uita mereu „cismeaua" (robinetul de la chiuveta) deschisa. Pentru ca isi spala gresia si termopanele cu furtunul. Pentru ca isi imagineaza ca apartamentul de la bloc este camin cultural unde iti poti face de cap cu rubedenii si manele. Pentru ca au pastrat ritmuri rurale - se trezesc la 5 dimineata si te obliga si pe tine, prin zgomot ambiental, sa faci la fel. Pentru ca tot timpul tropaie, rag, bocanesc, dau gauri, darima, se bat si se fugaresc prin bietul apartament. Pentru ca, afara, odraslele lor urla, behaie sau danseaza pe melodiile casetofonului din masina. Pentru ca vecinii mei se poarta oribil unii cu altii - se injura si se huiduiesc, se scuipa si se palmuiesc sau isi dezumfla reciproc rotile de la masina (ori introduc melci pe teava de esapament, isi fura stopurile, deseneaza cu cheia pe portiera etc).

Cam asta e, populatia Romaniei este inca precar urbanizata, vag civilizata si semimodernizata. Stam bine la adoptarea acquis-ului comunitar, dar mai avem mult pina asimilam acquis-ul civilizatiei. Dupa cum arata Norbert Elias, in „Procesul civilizarii", modernitatea occidentala a fost prefigurata, printre altele, de codificarea si rafinarea acelor comportamente care au dus la buna convietuire. Occidentul este compus, in filigran, nu doar din legi si institutii democratice, ci si din norme, conventii si aranjamente tacite, dar stabile, menite a facilita coabitarea.

Pornind de la aceste standarde, Romania pare de multe ori macinata de razboi civil din cauza ostilitatii cu care oamenii se trateaza unii pe altii. Convietuirea este, la noi, arta sicanar