PRIM PLAN Integrarea in UE e sfirsitul unui proces lung si, in fapt, un nou inceput: va trebui, de acum incolo, sa fim la inaltimea increderii care ni se acorda. Dar vom deveni, treptat, europeni. Cu atit mai mult cu cit proiectul constructiei europene se inscrie el insusi in durata, constituind un model al devenirii. Iata o chestiune delicata si care i-a inflamat, in anii din urma, pe multi. Unii s-au suparat (si inca se mai supara) cind aud ca Romania intra in Europa: "Cum adica? - se revolta ei. Romania a fost intotdeauna in Europa, intrarea e doar formala, dupa ce am fost marginalizati, exclusi etc., etc.". Altii vad, dimpotriva, integrarea in UE drept sfirsitul unui proces lung, anevoios, poticnit si, in fapt, drept un nou inceput: va trebui, de acum incolo, sa fim la inaltimea increderii care ni se acorda.
Sint, cum banuiti, adeptul celei de a doua interpretari. Stiu bine ca, daca n-ar fi fost sinistra paranteza comunista, am fi fost mai demult, fara complexe si fara convulsiuni, in Europa. Am avut, inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, multe spirite cu adevarat europene. In secolul XX, i-am dat Europei pe Ionesco, Cioran, Brancusi. Cu putin inainte de 1900 se construiau in Bucuresti cladiri superbe care fac si astazi farmecul capitalei; centrul Bucurestiului interbelic era modernizat la standarde europene. Orasele din Transilvania au fost dintotdeauna in Europa. In 1904, Caragiale se ducea, cu naturalete, sa locuiasca la Berlin, asa cum, astazi, multi scriitori britanici sau americani traiesc si scriu in Franta sau in Italia. Am avut, prin Carol I si Ferdinand, o monarhie europeana. Am fi putut fructifica admirabil toate aceste sanse, fara al doilea razboi mondial si fara ceea ce i-a urmat.
E sigur, de asemenea, ca nu sintem inca europeni. Nivelul de trai ar fi un prim element. Sint si alte lucruri, care tin de civilizatie: politetea, cura