ROMANIA CULINARA / Simon, judetul Brasov Ca sa ajungi la Simon, in tinutul Branului, trebuie sa alegi drumul care trece pe langa Campulung Muscel. Si asta pentru ca este flancat, pe de o parte si de alta, de copaci seculari, iar cu fiecare minut care trece, peisajul devine mereu altul. Iar atunci cand, dupa o colina, se ridica spre cer zidurile Mausoleului de la Mateiasu, in ultimele zvacniri ale soarelui muribund, poti sa fii sigur ca ceea ce ti se va intampla mai departe nu are cum sa te dezamageasca. Cu cat urci pe soseaua care serpuieste, de multe ori mult prea aproape de abisul ce se asterne la picioare, cu atat intunericul invaluie necrutator orizontul. Nici o lumina, nici un sunet.
Dar imediat ce treci pe dreapta de Cheile Gradistei, descoperi viata. Ai intrat in Simon. Daca pana nu demult Simon nu era decat o strada in Bran, astazi s-a transformat intr-o localitate in toata regula. Si nu orice fel de localitate. Un sat de oameni gospodari, un sat aruncat in valea dintre doua culmi muntoase: pe de o parte, Muntii Fagarasului, pe cealalta parte, Muntii Bucegi. Fiecare casa de aici are in felul ei ceva aparte, caci fiecare gospodar ofera un exemplu de ospitalitate romaneasca.
Am poposit la o pensiune al carei nume te duce cu gandul la Mihail Sadoveanu si la seri pline cu povesti. Dupa ce treci de un mic pod de lemn, pasesti in universul familiei Manea: casute cu unul sau doua etaje, leagane pentru copii, gratare cu foc ce mocneste plapand, bancute si jucarii pentru copii. "Sotului meu i-a placut dintotdeauna sa lucreze in lemn, asa ca tot ceea ce vedeti aici e facut de el", ne-a marturisit Nicoleta Manea (proprietara pensiunii). Iar pentru ca in nari mi s-a strecurat mirosul crud de lemn proaspat taiat si lacuit, gazda mea a continuat cu mandrie: "Chiar de curand a terminat sotul meu de sculptat mobilierul din sala de mese si toata lumea care a trecu
