CASA DE GHEATA - Unde derdelusuâ e mai tare decat UE si Basescu La Balea Lac, de Revelion, turistii s-au preocupat mai mult de zapada si mai putin de integrare, UE, Basescu ori oficiali europeni.
DN 1 e liber. E 6 dimineata. Sfarsit de decembrie. Bucurestiul dormea pe el, intr-o lene cenusie, cand l-am lasat in urma. DN 1 e si el cenusiu. Si satele tot cenusiu de toamna. Valea Prahovei e costumata model dalmatian - cu pete zburlite de zapada. Gradele sunt peste zero. Nici nu merita sa-ti pui geaca.
Am trecut de Fagaras. Tot cenusiu. Deja mi se pare imposibil ca undeva in tara asta sa fie zapada. Meteorologii de la Balea, care au tot anuntat stratul de zapada de un metru, trebuie sa fi incurcat datele cu cele de anul trecut.
IARNA. Pe primele serpentine spre Balea incepe sa miroasa a zapada. De la telecabina, drumul e inchis pentru masini. Asa ca ne asezam la coada printre romani, straini, schiori supli, pensionari veseli, copii care urla. Dupa o ora si jumatate de astepare, o coloana incercata de rucsac si urechile condimentate cu "domnuâ, domnuâ, erati in spatele meu! Unde va bagati?". Intram cate 12 pe platoul de la care ar trebui sa ne lansam cu telecabina. Nu mai vine. Oare cand vine? Aici gradele sunt binisor sub zero. Vine telecabina (si costa 30 RON dus-intors)! Vine, vine! Vopsita cu numele unei bauturi racoritoare. Hai ca am inghetat de tot.
Telecabina asta parca urca spre alta tara. Padurea de jos e ninsa, cascada e inghetata, drumul e inzapezit. Coboram din telecabina.
N-au mintit meteorologii. Zapadaaaaaa... Da, da, asa miroase si arata iarna: tati inhamati la sanii cu unu-doi copii, mame pe schiuri, siluete care se reped spre noi, peste stanci, saltand cu snowboardul. Hotel de gheata, sculpturi in gheata, fundatia unei biserici de gheata. Si vin fiert. Locuri am mai prins doar la dormitorul mare de la cabana. Sunt doua
