Cat a fost sarac, nimeni n-a observat ca-i analfabet. Toti cei cu care avea de-a face erau analfabeti si saraci. Una parea s-o explice pe alta.
Dupa ce a devenit cel mai bogat analfabet din tara, stiutorii de carte flamanzi s-au enervat, iar cei angajati cu lefuri mici la ziare au facut mereu caz de averea lui. Desi intre una si alta nu exista nici o legatura. Ca sa aduni bani, nu trebuie sa stii sa scrii si sa citesti. Trebuie doar sa stii sa socotesti. O fac toti pe desteptii ca scriu carti - si-a zis cel mai instarit analfabet din Romania - , lasâ ca le arat eu carti!
Si si-a cumparat o tipografie, unde si-a tiparit toate operele pe care nu trebuia sa le scrie, de moment ce avea cine sa i le vanda. Scrisul si vandutul au legatura una cu alta doar daca tii sa ramai sarac. Pentru primul volum legat in piele adevarata, care se chema "Nimic" si avea 823 de pagini, a angajat un critic literar foarte flamand, care intr-o prefata extrem de elaborata, de patruzeci de pagini, a facut teoria nimicului. Un critic foarte flamand e intotdeauna mai inspirat ca unul satul. Una are legatura cu alta. In prefata, el demonstra ca, in comparatie cu miile de carti care promiteau mult si nu ofereau nimic, una care promitea nimic si oferea chiar nimic merita sa devina subiectul unei teorii cu un impact hotarator asupra literaturii contemporane.
De cate ori criticul-consilier folosea un cuvant necunoscutului - precum impact - , proprietarul tipografiei intreba scurt: Cat? Pentru un impact hotarator, a zis consilierul, trebuie sa angajam cam treizeci de critici flamanzi. Cat un pluton?, s-a mirat cu ingaduinta bogatasul, care la oameni facea socoteala dupa cum invatase in armata. Cu plutoane, companii, regimente si mari unitati. E greu, bre, de adunat un pluton, a zis bogatasul, ca le au si ei pe ale lor. Una e una si alta e alta, a raspuns consilierul si i-a inmanat a
