* Hai, gata cu Revelionul, gata cu tevelionul, au venit iarna si gerul, vesel este tot soferul, au venit iarna si frigul, dam pe gaze tot cistigul, haideti, fete si baieti, puneti mina pe lopeti, haideti toti sa dam zapada, de troiene-i plina strada, mai ales in regiunile de deal si de munte, vorba Romicai Jurca sau Ortansei Jude, am uitat exact care anume. La munte, de exemplu, in am uitat exact care statiune, au ramas turistii blocati de la viscol, deja a inceput panarama, deja apar pe la televizor tot felul de primari si de reprezentanti ai autoritatilor, care povestesc despre lupta cu zapada europeana, cu ploaia europeana, cu zloata europeana, cu noroiul european, cu mizeria europeana. Povestesc, de parca s-ar fi asteptat sa ninga de-abia prin mai-iunie, iar acum s-au pomenit ca „Zapadaaa? Tiii, ce surprizaaa!". * A propos de surprize si de certitudini: stiti reclama aia cu marmotele cele zglobii, care dau telefoane la potentialii consumatori, sa-i intrebe ce ingrediente ar mai trebui adaugate in ciocolata de Sarbatori, nu? Bineee. Poate ati remarcat ca, la sfirsit, o marmota bucuroasa sa afle ca intr-adevar scortisoara si marul copt intrunesc preferintele electoratului racneste ca o apucata „Eram precisaaa!". Prin toate manualele gen „Cum vorbim, cum scriem corect" se da de exemplu formularea „eram precis/-isa", la rubrica „Asa nu". Cu fiecare reclama ce trece, ni se intareste convingerea ca, de fapt, marmotele astea sint un fel de „fetele vesele din sectia de productie", care profita de fiecare ocazie sa-si bata joc de urs, un fel de batrin maistru depasit de evenimente si de tranzitie, care se teme de nou, de tehnica si de integrare. Pesemne ca prin 1990, toate marmotele alea umblau cu poza lui Petre Roman la piept si strigau "Nu vrem lapte, nici alune etc!". * Am auzit pentru prima data pe anul asta, pentru prima data in Romania europeana, cu prilejul unui ma