Dupa Revelionul integrarii te-ai fi asteptat ca inca din prima zi a marii aderari in Romania sa se lucreze pe branci pentru startul in UE, mai ales in Parlament, pentru legi, dar si in administratie, la proiectele care sa acceseze uriasele sume ce vor veni in 2007. In 3 ianuarie romanii au revenit la munca. Parlamentarii insa fac o punte pana pe 1 februarie. Si atunci, cineva a avut ideea sa dea liber la vizitat Casa Poporului, s-o "interactioneze" cu localnicii, de ne-am trezit cu un adevarat pelerinaj. Casa a fost invadata de mii de romani, sa vada "minunea" - personaj plasat intr-o tara si cultura nefamiliare. De ce romanii veniti din toata tara au stat la cozi impresionante si au luat cu asalt imensele ziduri ca la Sfintele Moaste? Curiozitate, sa vada unde lucreaza alesii, unde se "iau hotarari", unde se voteaza legile? Impresionati de maretia Casei? Se dau tot felul de explicatii: sa-i apropie in acest fel pe romani de institutia Legislativului. Casa Poporului este doar una dintre controversatele mosteniri ale "epocii de aur", pe care - am vazut ceea ce s-a petrecut in Parlament la condamnarea comunismului - nu chiar toti vor s-o uite. In loc sa impanzeasca tara cu autostrazi, Ceausescu a cheltuit sute de milioane de dolari pentru aceste ziduri la care au lucrat 30.000 de muncitori, foarte multi soldati recruti. Celor care-si poarta acum pasii prin imensele sali si birouri nu li s-a spus ca in betoane sunt ingropati constructorii care au murit in numeroasele accidente de pe santier. Ghizii n-au explicat ca s-au daramat mii de constructii de pe tot Dealul Uranus. S-au distrus si case, si vieti. Ceausescu a nivelat cu buldozerul fragmente importante din vechiul Bucuresti. Casa Poporului a fost construita intr-un amurg economic straniu ("fiecaruia dupa nevoi"). "Nu vreau sa mor pana nu vad Parlamentul" - zice o batranica. "Unica cladire care reprezinta tara n